Cu 13 ani în urmă această crenguță făcea parte dintr-un imens braț de liliac...
Țin minte ca acum, mergeam pe Bulevardul Ștefan Cel Mare, ținându-ne de mâini, tineri și fericiți: numai ce am depus actele la OSC pentru a ne uni destinele!
Pretutindeni băbuțele vindeau liliac, mult liliac, mirosul lui te cuprindea instantaneu... Sebastian mi-a luat un buchet atât de mare, de nu-l puteam duce :)
Acasă, am rupt o crenguță din el și l-am uscat într-o carte... Apoi l-am transferat în Agenda Familiei și a stat acolo uite că 13 ani (!)
Tot mă bătea un gând să-l înramez frumos cândva și uite că am găsit un prilej potrivit!
Știți cât timp a stat acest cadou la vedere neobservat? Aproximativ 3 săptămâni!
Și uite că în ziua de 18 Iunie, i l-am înmânat! Restul povestei e în poze.
P.S. Da :) El habar nu avea ce e cu creanga asta în ramă :)