Mi-am imaginat o ședință fotografică de familie la apus de soare... În câmpie de grâu... Una foarte gingașă...
Așa că într-o seară de vară, am luat-o pe un traseu oricare și căutam acel lan perfect, spre un apus fermecător. Am parcurs deja câțiva zeci de km, cand colo, ne-am pomenit cu niște nori uriași! Din frica de a nu rata ultimele raze de soare, am oprit într-o... în câmpie cu lucernă ;) Soarele nu ținea deloc cu noi: era prea arzător să-l încadrăm, în schimb norii erau perfecți, așa că ne-am întors cu fața spre soare și am împletit corinițe din flori. Fericirea a fost în deplin scăldată în razele calde, imaginile sunt pline de culori și mă bucur că imprivizând, am obținut o altfel de poveste decât am planificat.